Adevărat Griji – Dar aceste temeri sunt întemeiate?
Cuprins
Aluminiul din deodorantele antitranspirante se află de ani buni sub lupa. De la rețelele sociale până la talk-show-uri: avertismentele apar peste tot. Totuși, studiile recente prezintă o imagine mai nuanțată. Ce rol are acest metal în cosmetice, cât de mult îl absorbi și când devine într-adevăr periculos?
Adevărat Griji: Aluminiul se găsește peste tot: nu doar în deodorant
Aluminiul este un metal ușor și unul dintre cele mai comune elemente din scoarța terestră. Îl întâlnești pe tot parcursul zilei, adesea fără să-ți dai seama.
- prin alimente: produse din cereale, ceai, cacao, anumite preparate gata preparate
- prin ambalaje: cutii de aluminiu, folie, cutii de băuturi
- prin ustensile de bucătărie: tigăi vechi sau tăvi de copt din aluminiu
- prin cosmetice: deodorante antiperspirante, unele creme de protecție solară, ruj, pastă de dinți albitoare
Un organism sănătos elimină cea mai mare parte a aluminiului absorbit prin rinichi. O cantitate mică rămâne în organism, în special în schelet, unde se poate acumula încet.
Când devine aluminiul un risc pentru sănătate?
În cazul unei expuneri zilnice normale, de obicei nu există motive de îngrijorare. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară aplică o directivă: maximum 1 miligram de aluminiu pe kilogram de greutate corporală pe săptămână. Pentru o persoană de 70 de kilograme, limita maximă este de 70 de miligrame pe săptămână.
Dacă această limită este depășită semnificativ pe o perioadă îndelungată, pot apărea probleme. Studiile pe animale și datele medicale mai vechi arată că cantitățile mari de aluminiu afectează în special:
- rinichi: suprasolicitare, în special în cazul bolilor renale existente
- oase: perturbarea formării și resorbției osoase
- sistemul nervos: la doze extrem de mari, posibile leziuni ale celulelor nervoase
Persoanele cu afecțiuni renale sunt cele mai expuse riscului, deoarece organismul lor elimină mai greu aluminiul. Medicii recomandă adesea acestui grup să acorde o atenție sporită surselor de aluminiu, de la medicamente la alimente și produse cosmetice.
Contează imaginea de ansamblu: nu un singur deodorant, ci toate sursele împreună determină cantitatea de aluminiu pe care organismul tău trebuie să o proceseze.
Ce rol au exact sărurile de aluminiu într-un antiperspirant?
Deodorantele obișnuite combat în principal mirosul. Ele inhibă creșterea bacteriilor care produc mirosuri și maschează mirosul de transpirație cu parfum. Antitranspirantele merg un pas mai departe și acționează asupra producției de transpirație în sine.
Compușii de aluminiu din aceste produse reacționează cu proteinele din canalele de evacuare ale glandelor sudoripare. Se formează un fel de dop temporar în porii sudoripari, ceea ce face ca mai puțină transpirație să ajungă la suprafața pielii. Axila rămâne mai uscată, iar hainele se pătează mai rar de transpirație.
Cu doar o formă de brioșe, poți prepara aceste gustări sărate cu ton în 15 minute
Pantofii din piele de căprioară revin în mod neașteptat: iată cum îi poți purta acum
Ultimele momente cu animalul tău de companie: iată ce recomandă medicii veterinari să spui și ce să nu spui
Mereu același cerc de prieteni? Psihologii recunosc aceste 9 trăsături distinctive
Mâncare de iarnă sățioasă în 20 de minute: tigaie cu praz, mere și cubulețe de slănină
Așa pregătești acasă o prăjitură cu cremă de patiserie înaltă și super cremoasă
Este într-adevăr mai sănătos să mănânci mai puțină carne? Iată ce spune istoria nutriției
Cusăturile nesigure pot fi asociate cu comportamentul sexual compulsiv, spun cercetătorii
Acest efect este reversibil: organismul reînnoiește continuu celulele pielii și porii glandelor. De aceea, trebuie să aplici din nou și din nou un antiperspirant pentru a obține același rezultat.
Aluminiul din deodorante crește riscul de cancer sau Alzheimer?
Marea teamă legată de aluminiul din deodorante se referă în special la două boli: cancerul de sân și Alzheimer. Timp de ani de zile au circulat informații conform cărora aceste produse ar crește riscul, deoarece metalul ar ajunge în țesuturi și sânge prin pielea axilelor.
Evaluările recente ale autorităților din domeniul sănătății prezintă o altă imagine. Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor (BfR) a analizat din nou studiile disponibile. Concluzia: nu există dovezi convingătoare că aluminiul din antiperspirante crește semnificativ riscul de cancer de sân sau Alzheimer.
Un aspect important: cantitatea de aluminiu care pătrunde în organism prin pielea axilară se dovedește a fi mult mai mică decât s-a presupus timp de mulți ani. Pielea formează o barieră destul de solidă, mai ales dacă nu este proaspăt rasă sau iritată.
Conform unor evaluări recente ale riscurilor, este improbabil ca utilizarea regulată a deodorantelor care conțin aluminiu să ducă la probleme de sănătate.
Cât de mare este contribuția deodorantului la expunerea totală?
Cu ani în urmă, modelele de risc se bazau adesea pe o absorbție ridicată prin piele. Noile măsurători arată că acest lucru a fost mult supraestimat. În practică, alimentația și anumite ambalaje contribuie mult mai mult la aportul total decât câteva aplicări de deodorant pe zi.
Asta nu înseamnă că aluminiul din cosmetice e brusc „sănătos”, ci că contribuția lui relativă pare limitată. Cine mănâncă normal și folosește un antiperspirant modern conform instrucțiunilor de pe etichetă, de obicei nu depășește limitele stabilite de directivele internaționale.
Când este recomandată o precauție suplimentară în ceea ce privește deodorantul?
Totuși, există situații în care este recomandabil să adoptați o atitudine prudentă:
- pielea deteriorată sau proaspăt rasă: micile răni pot crește absorbția
- pacienții cu afecțiuni renale: consultați un medic cu privire la toate sursele de aluminiu
- utilizare foarte intensă: straturi groase de mai multe ori pe zi, an de an
- combinarea cu alte surse puternice: multe produse gata preparate, băuturi din vase vechi de aluminiu
În aceste cazuri, poate fi util să optați mai des pentru o alternativă fără aluminiu sau să pulverizați și să aplicați cu rola mai puțin generos.
Astfel vă limitați aportul de aluminiu fără a intra în panică
Cei care doresc să-și reducă expunerea au la dispoziție mai multe opțiuni practice. Nu este vorba de un singur pas radical, ci de câteva mici intervenții simultane.
- Nu folosiți folie de aluminiu pentru produse foarte acide sau sărate, cum ar fi sosul de roșii sau peștele sărat.
- Înlocuiți vasele vechi și deteriorate din aluminiu cu variante din oțel inoxidabil sau emailate.
- Variați produsele cosmetice: alternați antiperspirantul cu un deodorant obișnuit, fără aluminiu.
- Citiți etichetele pastelor de dinți pentru albire și alegeți alternative fără săruri de aluminiu dacă le folosiți zilnic.
- Fii atent la mâncărurile gata preparate și la gustări; gătitul acasă din ingrediente de bază reduce adesea consumul fără să-ți dai seama.
Mulți oameni observă că o astfel de combinație de mici ajustări le oferă deja suficientă liniște, fără a fi nevoiți să arunce tot conținutul dulapului din baie.
Deodorant fără aluminiu: funcționează la fel de bine?
Deodorantele fără aluminiu se concentrează pe miros, nu pe transpirație. Pot fi eficiente împotriva mirosurilor neplăcute, dar de obicei nu mențin axilele la fel de uscate. Gestionarea așteptărilor ajută: cei care transpiră mult sau fac mult sport observă adesea că un antiperspirant cu aluminiu menține hainele mai uscate.
Alternativele populare funcționează, de exemplu, cu:
| Tipul ingredientului | Rolul în deodorant |
|---|---|
| bicarbonat de sodiu (bicarbonat de sodiu) | neutralizează acizii care provoacă mirosuri |
| compuși de zinc | inhibă dezvoltarea bacteriilor pe piele |
| uleiuri și unturi vegetale | înmoaie pielea, îmbunătățesc textura |
| alcool și parfum | ucid bacteriile și maschează mirosul |
Nu toată lumea reacționează la fel: unii oameni au iritații de la bicarbonatul de sodiu, alții tocmai de la parfum sau alcool. Uneori ajută să încerci câteva mărci până găsești un produs care este atât blând cu pielea ta, cât și suficient de eficient.
Ce recomandă de obicei medicul de familie și dermatologul
În cabinetul medical, medicii primesc în special întrebări practice: este acest deodorant sigur, trebuie să schimb produsul, poate acesta să explice simptomele mele? Firul roșu al sfaturilor medicale se învârte adesea în jurul a trei puncte: dozajul, starea pielii și situația personală de sănătate.
- Folosește antiperspirantul doar acolo unde este necesar, de obicei sub axile.
- Nu-l aplicați pe pielea lezată, iritată sau proaspăt rasă.
- În cazul problemelor renale existente: discutați despre cosmetice, medicamente și alimentație în ansamblu.
- În cazul apariției unor reacții cutanate după utilizare: întrerupeți temporar utilizarea și treceți la un produs mai blând.
Cei care sunt foarte îngrijorați de aluminiu, dar suferă de transpirație excesivă, pot discuta cu un medic despre alte tratamente, cum ar fi iontoforeza, medicamentele sau, în cazuri grave, injecțiile cu botulină.
Informații suplimentare: cât de solide sunt de fapt dovezile?
Multe dintre vechile povești de groază despre aluminiu și boli provin din studii mici sau indirecte. Gândiți-vă la măsurătorile valorilor ridicate de aluminiu în țesutul cerebral la pacienții decedați cu Alzheimer. Astfel de constatări arată o corelație, dar nu încă o relație de cauză-efect. Poate că metalul s-a acumulat mai ușor tocmai în țesutul deja afectat.
Studiile pe populații mai mari nu oferă până acum un semnal clar că utilizatorii de antitranspirante ar avea mai des cancer de sân sau Alzheimer decât cei care nu le folosesc, odată ce se iau în calcul alți factori precum vârsta, predispoziția genetică, stilul de viață și hormonii. De aceea, multe instituții pun în plan secund legătura cauzală directă și pun acum accentul mai mult pe limitarea expunerii totale, pentru siguranță pe termen lung.
Cine privește faptele cu luciditate, observă în primul rând următorul lucru: aluminiul nu este un produs inofensiv, dar nici o „bombă otrăvitoare” în baie. Cu câteva alegeri conștiente, o doză sănătoasă de scepticism față de mesajele de pe rețelele sociale și consultarea unui medic în cazul unor afecțiuni precum insuficiența renală, riscul rămâne, în practică, limitat.
