Mulți Vânători – Tot mai mulți vânători renunță la vânătoare, dar motivele pentru care o fac sunt mai puțin clare decât se crede de obicei.
Cuprins
Un amplu sondaj IFOP realizat în rândul a aproape zece mii de foști vânători arată că banii, sănătatea, timpul și schimbările din mediul de viață provoacă împreună o părăsire silențioasă a terenurilor de vânătoare. În același timp, se pare că o proporție surprinzător de mare dintre ei ar dori să se întoarcă, dacă ar dispărea câteva obstacole.
Mulți Vânători: Banii, principalul obstacol în calea vânătorii
Sondajul francez, realizat în rândul a 9.181 de foști vânători, prezintă o imagine care este recunoscută și în Olanda: vânătoarea a devenit un hobby costisitor. Nu este vorba doar de permisul de vânătoare în sine, ci de imaginea de ansamblu.
Pentru 28% dintre foștii vânători, costul total al hobby-ului este principalul motiv pentru care au renunțat.
Printre aceste costuri se numără, printre altele:
- cotizația pentru asociațiile de vânătoare și drepturile de vânătoare
- asigurări și costuri administrative
- arme, întreținere și muniție
- îmbrăcăminte și încălțăminte de exterior pentru diferite anotimpuri
- cheltuieli de deplasare către zone de vânătoare adesea îndepărtate
Pentru vânătorii începători care tocmai au promovat examenul, șocul este uneori și mai mare. Din acest grup, 44% indică faptul că practica se dovedește mult mai costisitoare decât se așteptau, motiv pentru care nici măcar nu își validează permisul de vânătoare după examen. Bariera dintre a fi „diplomat” și a fi „efectiv pe teren” se dovedește a fi o cerință financiară considerabilă.
Sănătatea și vârsta impun o limită strictă
Vânătoarea solicită mai mult organismul decât cred mulți dintre cei care nu practică acest sport. Zile lungi pe teren accidentat, adesea în frig, cu rucsacul și echipamentul în spate: cei a căror condiție fizică se deteriorează își ating mai repede limitele.
Conform studiului IFOP, 26% dintre vânători renunță în principal din cauza sănătății sau a condiției fizice. Poate fi vorba de dureri de spate, probleme cardiace, mobilitate redusă sau pur și simplu vârsta.
Pentru acest grup, riscul unei căzături într-o pădure umedă sau al alunecării pe argilă sau noroi cântărește mai mult decât pasiunea pentru vânătoare. Și recomandările medicilor joacă un rol important: dacă odinioară vânătoarea era o modalitate de a rămâne în formă, la vârste mai înaintate ea devine pentru mulți oameni un factor de risc medical.
Mai puțină vânat, mai puțină motivație
Vânătoarea se referă la gestionare, dar și la experiență. Cine vede din ce în ce mai puțină vânat an de an, începe să se întrebe pentru ce o face. Un sfert dintre foștii vânători (25%) menționează scăderea vânatului mic ca motiv principal pentru a renunța.
Plantează acest pom fructifer uitat la sfârșitul lunii martie pentru o recoltă bogată în fructe dulci
Acest pește uitat din conservă este mult mai sănătos decât tonul
Ofertă Amazon: fondul de ten popular Maybelline sub 10 euro, promite un efect de strălucire proaspătă
O explozie în capul tău când adormi: este chiar atât de inofensiv
De ce culoarea pielii tale determină modul în care medicamentele acționează în organismul tău
Acest obicei aparent inofensiv îți distruge somnul (și nu e din cauza ecranului)
Aici se ascunde viespea asiatică în jurul casei tale (și așa o poți vedea)
Nu mai tund trandafirii așa: o metodă simplă de primăvară oferă mult mai multe flori
Acest lucru afectează în special formele tradiționale de vânătoare de iepuri, iepuri de câmp și potârnichi. Factori care joacă un rol în acest sens:
- agricultura intensivă, care duce la dispariția ascunzișurilor și a surselor de hrană
- utilizarea pesticidelor care afectează insectele și, prin urmare, oferta de hrană
- urbanizarea și fragmentarea habitatelor
- schimbările climatice, cu ierni mai blânde și perioade de secetă mai lungi
În timp ce înainte vânătorii erau aproape siguri că vor întâlni vânat mic, acum se întâmplă uneori să se întoarcă acasă cu coșul gol după o zi întreagă de vânătoare. Pentru mulți oameni, acest lucru le răpește bucuria hobby-ului.
Familia, munca și presiunea timpului pun presiune
Pe lângă bani și sănătate, timpul joacă un rol important. Pentru 23% dintre foștii vânători, accentul cade pe obligațiile familiale, iar pentru 18% pe muncă. O zi de vânătoare înseamnă adesea trezire devreme, mult timp petrecut pe drum și întoarcere târzie acasă. Acest lucru intră în conflict cu o viață de familie aglomerată sau cu un loc de muncă cu program neregulat.
Dintre vânătorii care au renunțat din lipsă de timp, o majoritate spune deja că ar dori să reînceapă mai târziu.
Studiul arată că 74% dintre persoanele care au renunțat din cauza circumstanțelor familiale indică faptul că vor dori să vâneze din nou în viitor. În cazul motivelor legate de muncă, acest procent ajunge chiar la 81%. De îndată ce copiii cresc, se schimbă locul de muncă sau presiunea la serviciu scade, vânătoarea devine din nou atractivă.
Obstacole practice: fără câine, fără loc, prea departe
Pe lângă aspectele generale – bani, sănătate, timp – se acumulează o serie de neplăceri practice care, împreună, fac diferența.
| Motiv | Procentajul foștilor vânători | Explicație |
|---|---|---|
| Nu mai au câine de vânătoare sau alte animale de ajutor | 15% | Un câine moare sau îmbătrânește, iar dresarea unui nou câine necesită timp și bani. |
| Reguli și formalități administrative | 14 | Mai multă birocrație, reglementări mai stricte și teama de a greși. |
| Lipsa unui grup de vânătoare sau a unui teren de vânătoare | 11% | Este dificil să intri undeva ca membru nou sau recurent. |
| Distanța până la zona de vânătoare | 10% | Mutarea într-un oraș sau o regiune fără posibilități directe de vânătoare. |
În special componenta socială – lipsa unei echipe sau a unui teren – are o pondere mare în cazul persoanelor care tocmai au promovat examenul. 37% dintre aceștia pur și simplu nu găsesc un loc unde să fie bineveniți. Lumea vânătorii rămâne adesea închisă și se bazează pe grupuri fixe, cu o fluctuație redusă a membrilor.
De ce unii promovează examenul de vânătoare și apoi renunță
Un grup remarcabil îl constituie persoanele care promovează examenul, dar nu își activează permisul. Pe lângă aspectul financiar, motivația joacă un rol neașteptat.
Din cifrele IFOP:
- 27% recunosc că au susținut examenul fără o dorință reală de a vâna
- 15% doreau doar să păstreze legal o colecție de arme de foc moștenită
- 5% au urmat acest parcurs deoarece meseria lor o impunea, de exemplu în domeniul gestionării pădurilor sau al securității
Pentru aceste persoane, experiența vânătorii este secundară față de obiectivele practice sau administrative. Odată ce acestea sunt atinse, dispare necesitatea de a fi efectiv pe teren.
O rezervă ascunsă: mulți foști vânători vor să se întoarcă
Abandonarea vânătorii este, așadar, reală, dar nu neapărat definitivă. Conform studiului, 54% dintre foștii vânători iau în considerare reluarea activității în viitor.
Cei care se retrag nu sunt neapărat pierduți: foștii vânători constituie o rezervă tăcută care, în condițiile potrivite, se poate întoarce cu ușurință.
Pentru organizațiile de vânători și administratorii de natură, aici se află o oportunitate. Dacă costurile devin mai transparente, procesele administrative mai simple și grupurile de vânătoare mai accesibile, o mare parte din acest grup se poate întoarce pe teren. Acest lucru este valabil cu siguranță pentru persoanele care renunță doar temporar din cauza îngrijirii copiilor mici sau a unui loc de muncă solicitant.
Ce înseamnă aceste cifre pentru vânătoare și gestionarea naturii
Scăderea numărului de vânători activi are impact nu doar asupra amatorilor, ci și asupra gestionării faunei și combaterii daunelor în zonele agricole. Mai puțini vânători înseamnă mai puțini voluntari care ajută la recensăminte, planuri de vânătoare sau monitorizarea speciilor invazive.
În diferite țări europene se poartă discuții cu privire la modul în care se poate atrage o nouă generație, mai tânără, către vânătoare. O posibilă direcție:
- costuri inițiale mai mici pentru vânătorii tineri sau persoanele cu venituri mici
- echipamente comune, cum ar fi dulapuri colective pentru arme și adăposturi comune pentru câini
- informare clară cu privire la funcțiile ecologice ale vânătorii și gestionării populațiilor
- locuri de oaspeți în grupurile de vânătoare pentru începători, cu un mentor experimentat
Pentru foștii vânători, o formă mai ușoară de implicare ar putea funcționa: participarea la vânătoarea în bătaie fără a trage direct, ajutorul la numărarea animalelor sau sarcini de sprijin pe teren. Astfel, legătura rămâne intactă, chiar și atunci când banii, sănătatea sau timpul nu sunt de partea lor.
Cum arată în practică revenirea la vânătoare
Pentru cei care doresc să reînceapă, sunt necesari câțiva pași practici. Mai întâi trebuie verificat dacă permisul de vânătoare este încă valabil sau trebuie reînnoit. Apoi intră în discuție costurile și echipamentul: uneori, o armă second-hand sau echipamentul comun este un bun punct de plecare.
Și aspectul fizic necesită atenție. O pregătire simplă, constând în plimbări, puțin antrenament de forță și exersarea cu echipamentul, poate preveni multe accidente și frustrări. Multe asociații de vânătoare organizează zile de antrenament pentru vânătorii care revin, unde, sub îndrumare, îți recapeți rutina și îți reîmprospătezi cunoștințele privind regulile de siguranță.
Pentru cei care ezită, o soluție poate fi să participe liniștiți la un sezon alături de un grup, fără a plăti imediat costurile complete de membru. Astfel, puteți redescoperi dacă pasiunea mai există, înainte de a vă implica din nou pe deplin.
