Strâmtoarea Hormuz – Blocarea unui strâmtor din Orientul Mijlociu pune piața energiei sub presiune, dar impactul asupra Europei este distribuit în mod surprinzător de inegal.
Cuprins
Blocarea Strâmtorii Hormuz de către Iran scoate la iveală o linie de demarcație în Europa: unele țări depind puternic de petrolul și gazul care trec prin această strâmtoare, în timp ce altele și-au diversificat mai inteligent aprovizionarea. Noile cifre arată clar cine este cu adevărat vulnerabil – și cine are ceva mai mult spațiu de manevră.
Strâmtoarea Hormuz: Ce se întâmplă exact în Strâmtoarea Hormuz
De la sfârșitul lunii februarie, traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz este practic blocat din cauza intervenției militare a Iranului. Această strâmtoare dintre Iran și Oman este unul dintre cele mai importante puncte de strangulare din lume pentru petrol și gaz natural lichefiat (GNL). O mare parte din exporturile din Qatar și din statele din Golf trebuie să treacă pe aici.
Odată cu izbucnirea războiului împotriva Iranului, petrolierele și navele de transport gaz din regiune au ajuns într-un fel de impas. Companiile de transport maritim s-au retras, asiguratorii au majorat primele sau au renunțat, iar tot mai puține nave au mai îndrăznit să treacă pe acolo.
Cu cât durează mai mult blocada, cu atât este mai mare probabilitatea ca întârzierile din lanțurile de aprovizionare să se transforme în pierderi economice în mai multe sectoare.
Cercetătorii de la Supply Chain Intelligence Institute din Viena, Complexity Science Hub și TU Delft au calculat care sunt țările din Europa și din afara acesteia care depind cel mai mult de mărfurile și energia care trec prin Hormuz.
Cele mai afectate țări din Europa: Italia, Belgia și Regatul Unit
Italia: un pariu mare pe gazul din Qatar
Italia reiese din studiu ca fiind statul membru al UE cel mai grav afectat. Țara importă anual mărfuri în valoare de aproximativ 9,8 miliarde de dolari din statele din Golf, care se află acum în spatele blocadei.
Esența acestui risc este energia:
- aproximativ 4,4 miliarde de dolari pe an pentru GNL din Qatar
- aproximativ 3,2 miliarde de dolari în propan și produse gaziere conexe
În ultimii ani, Italia a crescut importurile de GNL din Qatar pentru a reduce dependența de gazul transportat prin conducte din Rusia și Africa de Nord. Blocajul de la Hormuz pune această strategie sub presiune și obligă Roma să caute alternative mai scumpe sau mai puțin sigure.
Belgia: gazul și diamantele, o combinație vulnerabilă
Potrivit cercetătorilor, Belgia este considerată „puternic expusă”. Prin portul Zeebrugge sosesc anual aproximativ 5,8 miliarde de dolari în GNL din Qatar. Acest gaz joacă un rol important în aprovizionarea cu energie a Belgiei, dar este redistribuit și către alte țări.
În plus, prin portul Anvers se desfășoară un comerț intens cu Emiratele Arabe Unite, în special cu diamante brute și șlefuite. Dacă navele din statele din Golf rămân blocate sau trebuie să ocolească, acest lucru poate pune din nou sub presiune sectorul diamantelor, deja sensibil.
Nu mai da tot ce ai la locul de muncă: iată cum îți afectează asta cariera
Cum să rămână în formă atât nepoții, cât și bunicul: cum vă întăriți împreună rezistența
Patru exerciții simple de la televizor care îți tonifică abdomenul de pe canapea
A devenit mamă la 27 de ani și acum jelește viața pe care nu a trăit-o niciodată
Te gândești mereu la fostul partener al partenerului tău? Asta înseamnă gelozie retroactivă
Un nou buton în Google Maps face partajarea locației mult mai vizibilă
A detectat LIGO o mini-gaură neagră străveche care explică materia întunecată?
Nu mai cumpăr flori de doi ani: toată lumea vrea să guste aceste prăjituri pufoase
Regatul Unit: lider european în materie de expunere
În clasamentul expunerii economice totale din Europa, Regatul Unit se situează chiar deasupra tuturor țărilor UE. Conform analizei, este vorba de aproximativ 12,9 miliarde de dolari pe an în bunuri provenite din Golf, dintre care aproximativ 5,9 miliarde de dolari sunt direct legate de produsele din gaze naturale din Qatar.
Pentru piața britanică a energiei, acest lucru vine într-un moment nepotrivit. Țara dispune de capacități limitate de stocare a gazelor și se bazează puternic pe livrări continue. O întrerupere a fluxului de tancuri cu GNL poate duce, așadar, mai repede la creșteri bruște ale prețurilor pe piața angro, ceea ce, în cele din urmă, se resimte în portofelele gospodăriilor și ale companiilor.
Germania și Franța: mai puțin dependente datorită diversificării
Cercetătorii descriu Germania și Franța ca fiind „mai diversificate”. Acestea importă într-adevăr mărfuri din statele din Golf afectate, dar se bazează mai puțin pe câteva surse specifice de energie care trec prin Hormuz.
| Țară | Importuri din statele din Golf afectate pe an | Principala origine | Tipul mărfurilor |
|---|---|---|---|
| Germania | aprox. 5,7 miliarde de dolari | Emiratele Arabe Unite | nave, iahturi, echipamente industriale |
| Franța | aprox. 8,1 miliarde de dolari | Statele din Golf mix | diverse bunuri industriale și produse energetice |
Pentru Germania, Emiratele Arabe Unite dețin cea mai mare pondere, cu aproximativ 4,2 miliarde de dolari pe an. Este vorba în principal de nave, iahturi de lux și echipamente industriale. Qatarul reprezintă aproximativ 0,6 miliarde de dolari, în special propan și gaze speciale.
Franța importă în total mai mult din regiune decât Germania, dar și în acest caz o mare parte constă în bunuri industriale care pot fi înlocuite mai ușor prin alte rute sau furnizori decât GNL-ul din Qatar.
Germania și Franța resimt blocada, dar mixul lor energetic și comercial le oferă mai multă libertate de manevră decât în cazul Italiei, Belgiei sau Regatului Unit.
Presiune politică asupra Iranului: țările UE și Japonia acționează împreună
În timp ce companiile de transport maritim își modifică rutele și contractele, guvernele exercită presiuni diplomatice. Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Țările de Jos și Japonia au solicitat Iranului, într-o declarație comună, să pună capăt blocării de facto a Strâmtorii Hormuz.
În declarație, țările cer ca Teheranul să înceteze acțiunile amenințătoare din jurul strâmtorii. Acestea vizează, printre altele, amplasarea de mine marine, atacarea sau intimidarea navelor cu drone și rachete, precum și alte operațiuni militare care împiedică libera trecere.
Guvernele implicate condamnă „cu fermitate” tactica iraniană și se declară dispuse să contribuie activ, dacă este necesar, la protejarea navigației comerciale în regiune.
Țările își exprimă în mod explicit disponibilitatea de a acționa împreună pentru a impune trecerea în siguranță prin strâmtorile din jurul Golfului.
Apel la încetarea focului în jurul infrastructurii energetice
Un detaliu frapant: în declarație nu sunt menționate Statele Unite și Israelul, care, prin atacurile lor asupra Iranului, au contribuit la declanșarea recentului conflict din Golful Persic. Cu toate acestea, țările europene și Japonia solicită un moratoriu imediat și cuprinzător asupra atacurilor asupra infrastructurii civile, inclusiv asupra instalațiilor petroliere și de gaze.
Acestea fac apel la toate statele să respecte dreptul internațional și să apere regulile de bază ale prosperității și securității globale. Atacurile asupra conductelor, rafinăriilor sau terminalelor de GNL pot perturba piața energiei într-un timp scurt, ducând la creșteri de prețuri la nivel mondial.
Rezervele strategice și creșterea producției ca plasă de siguranță
Pentru a liniști piețele, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a aprobat o eliberare coordonată a rezervelor strategice de petrol. Aceste rezerve funcționează ca un tampon de urgență pentru situații de criză, astfel încât șocurile bruște ale ofertei să nu ducă direct la panică pe piața petrolului.
În plus, țările implicate au indicat că pregătesc măsuri suplimentare pentru a stabiliza piețele energetice. O opțiune este o cooperare mai strânsă cu producătorii din afara regiunii Golfului pentru a crește temporar producția de petrol și gaze. Este vorba de țări precum Statele Unite, Norvegia sau producătorii din Africa de Vest.
Ce înseamnă în practică rutele ocolitoare și întârzierile?
În teorie, navele pot ocoli Hormuz, dar acest lucru costă timp și bani. Tankerele de GNL care navighează, de exemplu, prin Capul Bunei Speranțe, parcurg mii de kilometri în plus. Acest lucru înseamnă costuri mai mari cu combustibilul, costuri mai mari de închiriere a navei și o așteptare mai lungă pentru clienți.
Pentru consumatorul final din Europa, acest lucru se traduce adesea prin:
- prețuri mai mari cu ridicata pentru gaz și petrol
- fluctuații mai mari ale prețurilor pe piețele la termen
- riscul unor facturi mai mari la energie pentru gospodării
- presiune asupra industriilor cu consum intens de energie, precum industria chimică și siderurgică
Dacă blocada durează câteva săptămâni, stocurile și rutele ocolitoare pot amortiza oarecum șocul. Dacă conflictul se prelungește cu luni de zile, vor apărea rapid blocaje în lanțurile logistice, iar țările vor trebui să concureze pentru încărcăturile disponibile pe piața mondială.
De ce diversificarea surselor de energie este profitabilă acum
Situația din jurul strâmtorii Hormuz subliniază cât de vulnerabilă este dependența unilaterală. Țările care se bazează puternic pe o singură rută de tranzit sau pe un singur furnizor, cum ar fi Italia cu GNL din Qatar prin Hormuz, se confruntă imediat cu o problemă de îndată ce acea verigă dispare.
Statele care și-au diversificat deja mixul energetic se află acum într-o poziție mai solidă. După invazia rusă în Ucraina, Germania importă relativ mai mult GNL din Norvegia și SUA și a investit în terminale de import suplimentare de-a lungul coastei Mării Nordului. Franța se poate baza pe o pondere mare a energiei nucleare în producția de energie electrică.
Pentru companii și factorii de decizie, acest lucru funcționează ca un avertisment. Contractele pe termen lung cu diferiți furnizori, o capacitate de stocare locală mai mare și investițiile în energie regenerabilă reduc impactul șocurilor geopolitice din jurul strâmtorilor precum Hormuz sau Marea Roșie.
Context suplimentar: ce face ca Strâmtoarea Hormuz să fie atât de sensibilă?
În punctul său cel mai îngust, Strâmtoarea Hormuz are o lățime de doar câteva zeci de kilometri. Cu toate acestea, în mod normal, o mare parte din exporturile mondiale de petrol și GNL trec prin ea. Acest lucru face din Hormuz un mijloc clasic de presiune geopolitică: cine controlează trecerea, are influență asupra prețurilor și asupra siguranței aprovizionării.
Asiguratorii consideră acum această rută maritimă o zonă cu risc ridicat. Acest lucru duce la polițe scumpe, condiții mai stricte și, uneori, la refuzul de a mai asigura navele. Pentru companiile de transport maritim, devine atunci o chestiune de calcul economic: a naviga cu o primă de risc ridicată sau a opta pentru rute mai lungi.
Pe termen lung, această instabilitate stimulează apariția unor alternative. Gândiți-vă la noi conducte care transportă petrolul și gazul către mare prin alte porturi, la terminale suplimentare de GNL în Europa și Asia și la o accelerare a tranziției energetice. Fiecare criză din jurul Strâmtorii Hormuz evidențiază cât de valoroasă este energia curată, produsă local, ca tampon împotriva tensiunilor politice îndepărtate.
